Tuesday 30 March 2010

1 +1 = 0

Visez cum zbor deasupra lumii precum un vultur
Sunt mulţumit de aripi dar nu pot să mă bucur

Văd râuri înverzite
Câmpii despădurite
Specii întregi vânate
Oraşe acid plouate
Priviri abandonate
Persoane separate
Feţe îmbătrânite
Şi de copii uitate

Văd multă foamete
Resurse limitate
Lipsuri accentuate
Îndatoriri prea multe
Suflete vinovate
Inimi abandonate
Promisiuni deşarte
Anostele faţade

Văd arme îndreptate
Cu multă răutate
Drepturi nerespectate
Puteri nemeritate
Crime exagerate
Culori decolorate
Trupuri însângerate
Împrejurări nefaste

...

Văd câmpuri de culoare
Şi păsări migratoare
Drumuri şiroitoare
Reflexia de soare
Lumini licăritoare
Păduri înfloritoare
Şi vise zburătoare
Pe feţe zâmbitoare

Văd râuri curgătoare
Şi verzile covoare
Cum cresc vieţuitoare
Ori păsări cântătoare
Şi mase mişcătoare
De umbre călătoare
A norilor vâltoare
Schimbând a lumii stare

Văd braţe primitoare
Şi braţe muncitoare
Minuni strălucitoare
Mişcări unduitoare
Sunete-adormitoare
Poveşti încântătoare
Şi pânze centenare
Stropite cu culoare

Dar totul se anulează şi nu mai văd nimic
Mă-ntorc bătând din aripi spre muntele meu mic

Friday 26 March 2010

Cutia De Sub Pom

Îmi e dor de mâna ta şi de rochia cu buline
Vreau să doborâm recordul săriturii în lungime
Când rămân fără zahăr ştiu că pot găsi la tine
În fiecare dimineaţă o s-alerg după albine

Cunosc un loc pe o stâncă de unde vezi pe mare
Cum valuri spală plaja încălzită de soare
Noi trebuia să mergem pe acolo zi de zi
Noapte de noapte, vis de vis, aşa am fi rămas copii

Îmi e dor de albul tău şi de frica de-nălţime
Vreau să simt o mână rece, răcorindu-mă pe mine
Când văd faţa de copil cum îmi cere ocrotire
Nu-mi doresc să pierd nicicând fabuloasa amintire

Voi purta tricouri roşii şi le voi păta cu fructe
O să ştiu unde-am rămas fiindcă am un semn de carte
Fiecare broască verde provenită de pe Marte
Va fi ceas deşteptător după fiecare noapte

Nu voi uita nicicând mirosul de mac
Aş vrea să spun tuturor dar am să tac
Şi voi preţui fiecare creion
Voi desena corăbii şi porţi de beton
Nu voi uita nicicând plimbarea din parc
Am ales acest moment şi îl voi păstra cu drag
Nu voi arunca niciuna din foile colorate
Înţesate cu momente ce nu trebuiesc uitate

Thursday 25 March 2010

Copie A Unui Vis

Păstrez o ultimă speranţă, ascunsă bine în pământ
Într-o cutie aproape goală, cu vremuri bune de demult
Şi am să creionez o hartă, ca să fiu sigur că nu uit
Şi am s-o rup în bucăţele, ca să fiu sigur că o uit

Iar drumul meu s-a despărţit acum de cel pe care l-aş fi vrut
Sunt numai la un pas în dreapta, distanţă de nestrăbătut
Aud ecoul unui mers ce-mi este mult prea bine cunoscut
Zâmbesc şi îl ascult, ca să fiu sigur ca nu-l uit

Monday 22 March 2010

Meteo

Presimt furtună de nisip
Presimt un nume insipid
O lume goală de culoare
O viaţă numai coridoare
Prevăd mulţime de motive
Prevăd priviri ostentative
Un munte de noroi uscat
Motivul pe jos aruncat

Nu îndrăznesc să sper în bine
Nu-mi caut salvatoru-n nimeni
Aştept o zi cu soare cald
Femeia îmbrăcată-n alb
Lumina caldă de odată
Aştept figura dezgheţată
Aştept o gură zâmbitoare
Sămânţa preschimbată-n floare

Poate vreodată voi trăi
Poate neşansa va muri
Umbra îmi va fi neagră fum
Iarba va creşte lângă drum
Voi alerga spre soare-atunci
Voi mişuna pe lângă stânci
Voi înota în râul clar
Voi alunga furtuna iar…



Dacă îmi aduc bine aminte, acestea au fost primele versuri pe care le-am scris în română. Parcă a fost acum câteva secole. Eram altfel atunci. Dar lumea se schimbă. "Femeia" a venit, a şi plecat, dar nu departe; iar albe erau doar bulinele de pe rochia sa roşie. Bineînţeles că minţeam în aceste versuri. Îmi căutam salvatorul şi ea a fost. În proces mi-a distrus finalul unei cărţi, dar nu pot decât să mă bucur pentru asta. Sper să nu am vreodată ocazia să îi întorc binele, sper să-i meargă totul perfect, dar dacă va fi nevoie...

Poate următoarele versuri îi vor fi dedicate ei.

Mă gândeam că voi posta doar versuri, niciodată gânduri directe, dar unele situaţii sunt speciale. Şi trebuia să confirm cumva regula, nu?

Saturday 13 March 2010

Un Pătrat Cu Colţuri Rotunjite

Sunt un pătrat cu colţuri rotunjite
Port ochelari, am braţe adormite
Când mă trezesc privesc spre lumină
Îmi iau un prosop şi merg la piscină
Dar stai! Că nu am piscină
Am doar o garsonieră şi bani de benzină
Dar stai! Că n-am nici maşină
Am doar o bicicletă mâncată de rugină

Sunt un pieton cu haine jerpelite
Merg la metrou cu gaşca de termine
Privesc la mine în reflexia-ncreţită
Dincolo de praf văd faţa-mi reuşită
Dar stai! Că nu e reuşită
Am nasul strâmb şi gura aurită
Dar stai! Că nu e aurită
Vorbeşte aiureli când nu este strunită

Şi ori de câte ori strivesc un cărăbuş
Sau văd o pată neagră la mine în culcuş
Îmi iau patul rotund şi îl arunc pe geam
Vecinii cred ca-s dus dar nu dau nici un ban
A doua zi când plec îmi dăruiesc priviri
Şi sigur că se întreabă de ce eu le evit
Dar ei în graba lor probabil că îşi spun
Că am probleme grave şi că sunt cam nebun

Sunt doar un ţicnit cu mintea colorată
Visez la pescăruşi şi-arome de-ngheţată
Când mă voi trezi voi colinda pe mare
Şi voi avea un vas cu vele zâmbitoare
Dar stai! Că eu am rău de mare
Şi fiecare val e-o altă provocare
Dar stai! Că nu pot sta la soare
Fiecare rază mă arde foarte tare

Şi ori de câte ori îmbrăţişez un urs
Sau urmăresc fugind al râurilor curs
Îmi iau capul în mâini şi plâng când mă gândesc
Că oameni-s nebuni, nu eu că le iubesc
Dar voi nu observaţi nimic din ce vedeţi
Şi vă uitaţi la lume ca la nişte pereţi
De ce aveţi nevoie în loc să vă opriţi?
Să fiţi ca mine toţi, doar nişte ţicniţi?

Wednesday 3 March 2010

Visul Din Vis Din Vis Din Vis Din Vis...

Visez mirosuri jucăuşe şi apă
Reflexii de alb aruncate de stânci
Şi creta cum cade supusă spre jos
Colorând nisipul cu urme adânci

Adorm iar în vis şi visez cum adorm
Cu mâna căzută, murdară de cretă
Un peşte înoată făcând valuri adânci
Şi-mi mângâie mană ascunsă, discretă

O rază de soare se bate cu vântul
Împinge din greu, alunecă des
Iar vântul îmi leagănă mâna încet
Pe când raza o arde fără vreun sens

Acum se aude un plâns cum mă cheamă
O pasăre-ncearcă să prindă-acel peşte
Dar el se agită din coadă şi aripi
Iar pasărea ţipă când brusc se fereşte

Şi firele de nisip se freacă de ele
Doar cele aproape de mal tac din gură
Căci apa le udă, se simt răcorite
Pe când cele distante sunt calde sub mană



Iar eu mă ridic şi ţin pumnul închis
Păşesc pe nisipul ce tălpile-mi arde
Ajung lângă mal udându-mi picioarele
Şi arunc nisipul din pumn către mare

Şi iar mă ridic auzind acel plâns
Văd pasărea dând târcoale frenetic
Aşa că iau peştele şi-l ascund
Unde ţineam mâna ascunsă noetic

Dar raza mă scoală din visul acesta
Căci vântul cam pierde în lupta directă
Îndes cât pot aer în plămânii-odihniţi
Şi suflu spre nori, aduc umbra perfectă

Din nou mă trezesc gâdilat de ceva
Somnul îmi zboară purtat de curent
Iau peştele ce-noată confuz, încurcat
Şi îl redau căminului său transparent

Nu mai miroase a peşte deloc
Şi nici a ars sau căldură toridă
Mă pot trezi în precedentul meu vis
Unde m-aşteaptă o stânca de cretă…

Monday 1 March 2010

Clară Şi Conturată Ca-n Poveşti

Asta e doar pentru o seară goală
Pereţii monoton de albi te înconjoară
Ai vrea să pleci, să aduni imagini noi
O viziune clară ce aparţine lumii moi
Un pescăruş ce zboară între munţi
Un peşte de-apă dulce printre creveţi
Mai mulţi cei negrii decât cei albi
Doi sori şi amândoi destul de orbi

Nu vrei doar să îţi bei apa dulce?
Să îţi astâmperi setea de ciudat?
S-alegi un drum mai nou ce duce
Spre un tărâm mai minunat?
Nu vrei să zbori acolo sus de tot
Unde poate te-aşteaptă cineva?
Şi să vorbeşti despre cum de pot
Unii să nu-nţeleagă setea ta?

Nu e prea greu să îţi doreşti
Nu e prea greu să ceri ce vrei
Nu e prea greu să fii ce eşti
Dar e destul de greu să ai ce vrei…

Nu îţi pot da acum nimic afară de cuvinte
Aş vrea să pot ca să te port în altă lume
Dar eşti departe, iar eu nu îmi aduc aminte
De un tărâm pe care să-l preferi anume

Îţi pot ura doar să visezi un vis mai ireal
Unde să poţi vedea tot ce-ţi doreşti
Un vis în care schiţa planului tău mental
Să fie clară şi conturată ca-n poveşti

Things I Like

 
Copyright 2010-2013 Ganea Tudorel Lucilius. All rights reserved with Myows.