Visul Din Vis Din Vis Din Vis Din Vis...

Visez mirosuri jucăuşe şi apă
Reflexii de alb aruncate de stânci
Şi creta cum cade supusă spre jos
Colorând nisipul cu urme adânci

Adorm iar în vis şi visez cum adorm
Cu mâna căzută, murdară de cretă
Un peşte înoată făcând valuri adânci
Şi-mi mângâie mană ascunsă, discretă

O rază de soare se bate cu vântul
Împinge din greu, alunecă des
Iar vântul îmi leagănă mâna încet
Pe când raza o arde fără vreun sens

Acum se aude un plâns cum mă cheamă
O pasăre-ncearcă să prindă-acel peşte
Dar el se agită din coadă şi aripi
Iar pasărea ţipă când brusc se fereşte

Şi firele de nisip se freacă de ele
Doar cele aproape de mal tac din gură
Căci apa le udă, se simt răcorite
Pe când cele distante sunt calde sub mană

…

Iar eu mă ridic şi ţin pumnul închis
Păşesc pe nisipul ce tălpile-mi arde
Ajung lângă mal udându-mi picioarele
Şi arunc nisipul din pumn către mare

Şi iar mă ridic auzind acel plâns
Văd pasărea dând târcoale frenetic
Aşa că iau peştele şi-l ascund
Unde ţineam mâna ascunsă noetic

Dar raza mă scoală din visul acesta
Căci vântul cam pierde în lupta directă
Îndes cât pot aer în plămânii-odihniţi
Şi suflu spre nori, aduc umbra perfectă

Din nou mă trezesc gâdilat de ceva
Somnul îmi zboară purtat de curent
Iau peştele ce-noată confuz, încurcat
Şi îl redau căminului său transparent

Nu mai miroase a peşte deloc
Şi nici a ars sau căldură toridă
Mă pot trezi în precedentul meu vis
Unde m-aşteaptă o stânca de cretă…