Acum renasc din propria-mi cenuşă
Şi mă ridic spre cer bătând aerul cald
Sunt fabricat din noi fibre, substanţe
Iar sângele meu nu mai e roşu ci alb
Nu pot fi rănit sau culcat la pământ
Nimic nu mă poate atinge, privi
Iar poziţia din care privesc eu acum
Este cu mult deasupra celor ce-s vii
Mă simt ca un fulg legănat de curent
Îl las să mă poarte cum vrea printre nori
Uit pentru o clipă ce-am devenit
Mă pierd printre senzaţii şi printre fiori
Apoi îmi revin şi cobor din înalt
Cu capul curat şi spălat de simţiri
Aproape pot ignora propriul meu trup
Și propriile-mi gânduri cu gust de venin
Iar clarul e clar, simplitatea e simplă
Nimic nu ascunde vederii justeţea
Pot da la o parte masca de ceaţă
Și îi pot admira lumii potenţa
0 comments:
Post a Comment