Cutia De Sub Pom

Îmi e dor de mâna ta şi de rochia cu buline
Vreau să doborâm recordul săriturii în lungime
Când rămân fără zahăr ştiu că pot găsi la tine
În fiecare dimineaţă o s-alerg după albine

Cunosc un loc pe o stâncă de unde vezi pe mare
Cum valuri spală plaja încălzită de soare
Noi trebuia să mergem pe acolo zi de zi
Noapte de noapte, vis de vis, aşa am fi rămas copii

Îmi e dor de albul tău şi de frica de-nălţime
Vreau să simt o mână rece, răcorindu-mă pe mine
Când văd faţa de copil cum îmi cere ocrotire
Nu-mi doresc să pierd nicicând fabuloasa amintire

Voi purta tricouri roşii şi le voi păta cu fructe
O să ştiu unde-am rămas fiindcă am un semn de carte
Fiecare broască verde provenită de pe Marte
Va fi ceas deşteptător după fiecare noapte

Nu voi uita nicicând mirosul de mac
Aş vrea să spun tuturor dar am să tac
Şi voi preţui fiecare creion
Voi desena corăbii şi porţi de beton
Nu voi uita nicicând plimbarea din parc
Am ales acest moment şi îl voi păstra cu drag
Nu voi arunca niciuna din foile colorate
Înţesate cu momente ce nu trebuiesc uitate