Clară Şi Conturată Ca-n Poveşti

Asta e doar pentru o seară goală
Pereţii monoton de albi te înconjoară
Ai vrea să pleci, să aduni imagini noi
O viziune clară ce aparţine lumii moi
Un pescăruş ce zboară între munţi
Un peşte de-apă dulce printre creveţi
Mai mulţi cei negrii decât cei albi
Doi sori şi amândoi destul de orbi

Nu vrei doar să îţi bei apa dulce?
Să îţi astâmperi setea de ciudat?
S-alegi un drum mai nou ce duce
Spre un tărâm mai minunat?
Nu vrei să zbori acolo sus de tot
Unde poate te-aşteaptă cineva?
Şi să vorbeşti despre cum de pot
Unii să nu-nţeleagă setea ta?

Nu e prea greu să îţi doreşti
Nu e prea greu să ceri ce vrei
Nu e prea greu să fii ce eşti
Dar e destul de greu să ai ce vrei…

Nu îţi pot da acum nimic afară de cuvinte
Aş vrea să pot ca să te port în altă lume
Dar eşti departe, iar eu nu îmi aduc aminte
De un tărâm pe care să-l preferi anume

Îţi pot ura doar să visezi un vis mai ireal
Unde să poţi vedea tot ce-ţi doreşti
Un vis în care schiţa planului tău mental
Să fie clară şi conturată ca-n poveşti