Un Pătrat Cu Colţuri Rotunjite

Sunt un pătrat cu colţuri rotunjite
Port ochelari, am braţe adormite
Când mă trezesc privesc spre lumină
Îmi iau un prosop şi merg la piscină
Dar stai! Că nu am piscină
Am doar o garsonieră şi bani de benzină
Dar stai! Că n-am nici maşină
Am doar o bicicletă mâncată de rugină

Sunt un pieton cu haine jerpelite
Merg la metrou cu gaşca de termine
Privesc la mine în reflexia-ncreţită
Dincolo de praf văd faţa-mi reuşită
Dar stai! Că nu e reuşită
Am nasul strâmb şi gura aurită
Dar stai! Că nu e aurită
Vorbeşte aiureli când nu este strunită

Şi ori de câte ori strivesc un cărăbuş
Sau văd o pată neagră la mine în culcuş
Îmi iau patul rotund şi îl arunc pe geam
Vecinii cred ca-s dus dar nu dau nici un ban
A doua zi când plec îmi dăruiesc priviri
Şi sigur că se întreabă de ce eu le evit
Dar ei în graba lor probabil că îşi spun
Că am probleme grave şi că sunt cam nebun

Sunt doar un ţicnit cu mintea colorată
Visez la pescăruşi şi-arome de-ngheţată
Când mă voi trezi voi colinda pe mare
Şi voi avea un vas cu vele zâmbitoare
Dar stai! Că eu am rău de mare
Şi fiecare val e-o altă provocare
Dar stai! Că nu pot sta la soare
Fiecare rază mă arde foarte tare

Şi ori de câte ori îmbrăţişez un urs
Sau urmăresc fugind al râurilor curs
Îmi iau capul în mâini şi plâng când mă gândesc
Că oameni-s nebuni, nu eu că le iubesc
Dar voi nu observaţi nimic din ce vedeţi
Şi vă uitaţi la lume ca la nişte pereţi
De ce aveţi nevoie în loc să vă opriţi?
Să fiţi ca mine toţi, doar nişte ţicniţi?