Noul Prag Al Evoluţiei (Lepidoptera)

Stau întins pe un pat de spital
Iar fire cresc multe din mine
Mă privesc dintr-un colț izolat
Parcă mă uit la o amintire

Lângă pat, o femeie în alb
Iar pe noptieră, o plantă
Aparatele îmi cântă suav
Îmi repetă aceeași bucată

Timpul este parcă stătut
Iar lumina slabă și tristă
Nimic nu se animă în vânt
Nici măcar o muscă nu mișcă

Parcă admir un tablou fără gust
Cu puține culori și expresii
Atârnat și uitat cât mai sus
Plin de praf și gol de sugestii

Mă gândesc ca asta nu-i artă
Ceva necesită o schimbare
Un motiv sculptat într-o piatră
Un țel mai cu zvâc și mai mare

Și mă mișc pas cu pas către pat
Mă așez și mă culc peste mine
Cu corpul meu sunt acum îmbrăcat
Sângele iar îmi curge prin vine